Aviz amatorilor de titluri senzaţionale: cazul Emil Bobu

18 martie 2014

De ceva vreme şi în momente cheie, se readuce în discuţie seara zilei de 22 decembrie 1989, atunci când Emil Bobu, ministru de interne şi viceprim-ministru în perioada comunismului, a fost reţinut la Găeşti de către membrii Comitetului Orăşenesc de Salvare Găeşti. Declaraţia lui Emil Bobu conform căreia eu, împreună cu ceilalţi găeşteni, i-am luat ceasul şi suma de 6000 de lei, le-a dat prilejul unor jurnalişti lipsiţi de profesionalism să aducă acuzaţii false, nefondate şi cu o certă notă de denigrare. Aceleaşi acuzaţii false sunt astăzi răspândite de către PDL, în lipsa totală a oricăror altor argumente sau fapte care să poată spăla abuzurile regimului Traian Băsescu, atacurile la adresa presei sau prestaţia denigratoare la adresa României a eurodeputaţilor PDL în Parlamentul European.

Alături de aceste rânduri, vă prezint mai jos procesul verbal din seara zilei de 22 decembrie 1989, de la ora 19:30, întocmit în Casa de Cultură a oraşului Găeşti, judeţul Dâmboviţa, în care sunt detaliate obiectele şi documentele găsite asupra lui Emil Bobu şi asupra şoferului său Eugen Horvath, în prezenţa altor şase persoane care îl şi semnează.

În acest document se arată clar faptul că asupra lui Emil Bobu s-au găsit şi s-au predat mai departe unităţii militare care l-a preluat, pe lângă alte obiecte, un ceas de mână marca Seiko şi suma de 5.500 de lei. Mai mult decât atât, procesul verbal este contrasemnat de cel care a primit toate obiectele din documentul menţionat şi care l-a preluat pe Emil Bobu la Unitatea Militară 01901 din localitatea Titu, respectiv căpitanul Toma Nicolae. De asemenea, procesul verbal şi unele dintre documentele aflate în posesia lui Emil Bobu au fost transmise Instanţelor Militare care l-au anchetat pe acesta.

Acest document este dovada veridicităţii afirmaţiilor mele şi a onestităţii tuturor membrilor Comitetului Orăşenesc de Salvare Găeşti, implicaţi în operaţiunea de reţinere a lui Emil Bobu şi de predare a acestuia Instanţelor Militare.

Am luptat pentru libertatea presei şi dreptul ei la auto-reglementare. Am respins atacurile lui Traian Băsescu la adresa jurnaliştilor şi m-am luptat pentru scoaterea presei din Strategia Naţională de Apărare ca vulnerabilitate la siguranţa naţională. Respect opiniile jurnaliştilor profesionişti, nu am refuzat şi nu voi refuza dialogul pe orice subiect. Iată de ce, atunci când se vor profera minciuni, cu ţinta denigrării, mă voi adresa în mod direct justiţiei pentru a nu permite niciodată ca minciunile să pună sub semnul întrebării activitatea şi rezultatele pe care le-am avut în Parlamentul European.