Comisia Europeană confirmă cifra „zero” în absorbţia fondurilor europene de către Guvernul Cioloş

Citeşte şi...

2 comentarii

  1. Radu spune:

    Pe ce sa atraga fonduri, domnule europarlamentar, cand in 2 ani Guv. Ponta a reusit sa lanseze 10 ghiduri?!

    „În ceea ce privește stadiul implementării aferent Programelor Operaționale 2014-2020, Ministerul fondurilor Europene precizează:

    La data de 17 noiembrie 2015, data la care a fost investit guvernul Cioloș, existau deschise un număr de 10 apeluri, pentru 3 Programe Operaționale, după cum urmează: POC – 8 apeluri, POCA – 1 apel, POAT – 1 apel. Valoarea totală a apelurilor deschise este de 824 milioane euro.

    După data de 17 noiembrie 2015 și până la finalul lunii octombrie 2016 au fost deschise un număr de alte 42 de apeluri, după cum urmează: POIM – 17 apeluri, POR – 7 apeluri, POCU – 10 apeluri, POC – 5 apeluri, POCA – 3 apeluri. Valoarea totală a apelurilor lansate în această perioadă este de 13.227 milioane euro.

    Ministerul Fondurilor Europene reamintește faptul că aceste informații publice sunt disponibile pe site-ul instituției http://www.fonduri-ue.ro.” [1]

    Acolo unde se putea face, au facut: pe incheierea exeercitiului 2007-2013, în perioada 31.10.2015-31.10.2016, 4.096.501.212 euro.

    Asa-i ca o sa publicati comentariul?

    • mm Victor Bostinaru - MEP spune:

      Stimate domn,
      Vă invit să recitiți:

      1. Articolul la care tocmai ați comentat. Din cauza faptului că exercițiul financiar 2007 – 2013 s-a încheiat la 31 decembrie 2015 și din cauza structurii plăților și decontărilor, guvernul tehnocrat NU a avut nimic de-a face cu exercițiul financiar precedent. Vă reamintesc faptul că în perioada 2007-2012 absorbția României era de 7%. Vă invit pe dumneavoastră să trageți singur concluziile!

      2. Eu am atras atenția asupra faptului că, iar răspunsul Comisiei Europene confirmă acest lucru, pentru perioada 2014-2020 sunt ZERO plăți de la Comisia Europeană, situație rezultată din incapacitatea guvernului tehnocrat de a duce la bun sfârșit acreditarea Autorităților de Management. Estimarea este că se va ajunge la acreditarea tuturor Autorităților abia în martie 2017. Și aici vă invit, în egală măsură, să parcurgeți documentele și transcrierile intervențiilor din dezbaterea pe care am organizat-o pe 28 octombrie, disponibile aici: http://victorbostinaru.ro/2016/11/pe-linia-tehnocratiei-nu-s-a-facut-nimic-in-absorbtia-fondurilor-structurale-si-de-investitii/

      Iată ce am declarat atunci:

      < < În același timp, pornind de la datele doamnei Ministru Răducu, în luna februarie, există o interpelare în atenția doamnei ministru din partea domnului senator Tișe privitoare la pregătirea pentru noua Politică de Coeziune. Răspunsul pe 4 pagini și ceva ilustrează starea de fapt: ce s-a făcut și ce urma să se facă. Nu există nici măcar un singur punct, o singură virgulă în care să se pună în discuție rămânerea în urmă, întârzieri sau lucruri grave. Mai mult decât atât, se spune în acel document, precum și în declarațiile publice ale doamnei Răducu, că la sfârșitul lui mai 2016 vor fi trimise spre acreditare Autoritățile de Management de la București. În luna iulie, la discuția europarlamentarilor români cu domnul Prim-ministru Dacian Cioloș, l-am întrebat personal care este stadiul acreditării și mi-a spus că în luna octombrie vom trimite Autoritățile de Management la acreditare. La 15 septembrie am întrebat Comisia Europeană care este situația actuală a acreditării autorităților de management în statele membre și care este situația României? Răspunsul Comisiei Europene spune: „La 15 septembrie, 214 programe din totalul de 484 de programe au fost acreditate. În Polonia 6 din 7 au fost acreditate, în România 1 din 10 și anume programul pentru cooperarea transfrontalieră România – Serbia, în care sumele sunt mici și avem de-a face cu fonduri preaderare în cadrul Serbiei, fonduri post-aderare în cazul României.” „Dar, continuă Comisia Europeană, lipsa unui proces de desemnare finalizat nu împiedică punerea în aplicare a programului; se pot elabora și selecta proiecte și se poate începe punerea în aplicare a acestora. Cu toate acestea, statul membru nu poate să depună cereri de plată până la informarea Comisiei cu privire la desemnare.” Ceea ce spusese și Eugen Teodorovici înainte, această perioadă a însemnat de fapt tehnic, legal, zero virgulă zero, zero până la infinit absorbție. Pentru că nu poți să ai absorbție fără Autoritățile de Management. Acest lucru trebuia cunoscut. Pe de altă parte, Comisia precizează că în funcție de calitatea răspunsurilor trimise de către România se încheie în câteva luni de zile procesul de acreditare. În cea mai optimistă dintre variante, luna martie ar putea fi momentul finalizării parțiale a procesului de acreditare și din acel moment putem vorbi de plăți. Toate acele angajamente despre care domnul fost ministru de acum și în sfârșit România a avut noroc, nu sunt bani! Ceea ce contează la un stat sunt plățile. Restul sunt doar dorințe. Este clar că România înregistrează rămâneri atât de mari în urmă, încât, tehnic vor fi imposibil de surmontat pentru că efortul făcut în 2012 – 2013, împreună cu N+3, a permis prelungirea cu un an a timpului în care proiectele semnate în 2013 puteau să fie acceptate la plăți față de cei doi ani cum era la momentul încheierii cadrului financiar. Acela a fost un război pe care l-am dus personal cu sprijinul lui Eugen Teodorovici și acum vreau să-i mulțumesc pentru că așa a fost posibil ca România să câștige 1,8 – 2,2 miliarde de euro. Însă, până la urmă absorbția va fi de 85%, iar asta înseamnă ca ne-am permis să pierdem 15%. În termeni reali, la situația actuală și în stadiul de nepregătire și de instabilitate instituțională și legislativă – vorbeam aici de modificări în ghiduri -, înseamnă că România, în cel mai fericit caz ar putea cu un guvern genial să aducă bani din fondurile structurale și de investiții din martie încolo, dar decalajul nu va putea fi recuperat. Pe linia tehnocrației nu s-a făcut nimic. Suntem la momentul în care ne dăm rar și gratuit cu părerea. Cred că pentru România anului 2019 ar trebui să fie momentul decisiv pentru această bătălie pentru că fiecare președinție rotativă a Consiliului are un set de priorități. Eu cred că pentru o țară coerentă, guvernată și guvernabilă, această supraviețuire a Politicii de Coeziune ar trebui să fie cu majuscule Marele Proiect. Nicio altă politică nu produce efecte mai benefice și nicio altă pierdere n-ar putea fi echivalentă ca și consecințe politice, economice și sociale. De aceea ar trebui ca acest grup de lucru să discute în manieră integrată. Astăzi România este țara – și o spun cei de la Comisia Europeană la Parlamentul European, aproape în întregime -, care a devenit cel mai bun argument împotriva Politicii de Coeziune, pentru că România cu o absorbție zero efectivă, cu o lipsă de angajament mai mult decât vizibilă. Dacă România nu-și ameliorează urgent capacitatea de absorbție după 2017, va crea o asemenea argumentație încât net contribuitorii nu au nevoie de nimic mai mult să spună „Da, uitați-vă la România. Cât este absorbția voastră? Zero!? Care este starea voastră de pregătire? Zero!? Și atunci de ce spuneți că aveți nevoie de Politică de Coeziune?” Închei spunând constatarea unui foarte important liberal, fost ministru al finanțelor într-un stat baltic la finele lui 2014: „Tot nu pot să înțeleg! Cum ați reușit voi să plecați de la 7% și să ajungeți la 60% astăzi când această rată este fără precedent și tehnic nu are nicio explicație în ceea ce era în România înainte de 2012.” E bine să ne aducem aminte că în octombrie 2012, pentru proastă implementare, pentru corupție și toate la un loc, România s-a confruntat cu o suspendare a șase programe operaționale care totalizau 6,2 miliarde de euro, până în martie 2013. Nu cred că există o prioritate mai mare pentru noul guvern decât o absorbție atât cantitativă, cât și calitativă. Celor care afirmă că nu se poate le spun că cel mai mare proiect cu abordare integrată cu finanțare multifond la scara Uniunii Europene este proiectul Delta Dunării. Este un proiect care totalizează 1,2 miliarde de euro cu finanțare din 6 sau 7 Programe Operaționale. Cel mai mare program cu abordare multifond din Marea Britanie avea cam 100 de milioane de euro. Morala este simplă, se poate, cu condiția ca în locul tehnocraților să fie specialiști, pentru că tehnocrația împreună cu sfertodocția dau o medie foarte proastă. >>

      3. Apreciez foarte mult, stimate domn, faptul că mi-ați transmis acest mesaj! Demersul meu de a interpela Comisia Europeană asupra stadiului absorbției sau organizarea dezbaterii din 28 octombrie, nu a avut absolut nicio componentă electorală. Drept dovadă, o bună parte din vorbitorii invitați nu au reprezentat un partid sau altul, ci dimpotrivă. Pentru mine, toate aceste demersuri pornesc de la dorința de a stabili adevărul și nu de a plasa vina într-o parte sau alta.

      Însă, atâta vreme cât situația remarcată este gravă iar întârzierile vor ajunge la 2 ani și jumătate, până când bani europeni vor ajunge efectiv în țara noastră, nu putem sta cu ochii închiși. Am speranța că și mesajul dumneavoastră a plecat tot de la premisa stabilirii adevărului.