Toate analizele demonstrează corelaţia strânsă între capacitatea de absorbţie a fondurilor de dezvoltare regională şi buna funcţionare a instituţiilor implicate în acest proces. Administraţia locală este actorul esenţial în politica regională.

Ce a permis administraţiilor locale din Europa de Vest să gestioneze dezvoltarea regională?

Răspunsul este destul de simplu: existenţa unei unităţi specializate, profesionalizate şi stabile în domeniul “europroiectării” sau altfel spus, a elaborării şi implementării de puncte cu finanţare europeană. Pentru a garanta reuşita, un guvern responsabil al României ar trebui să asigure nu doar existenţa formală a unui “departament european” în fiecare primărie, ci mai ales recrutarea pe criterii exclusiv profesionale, stabilitatea garantată prin lege în faţa imixtiunilor politice şi programe periodice de pregătire.

Sunt convins că o administraţie performantă ar fi atât în beneficiul comunităţilor, cât şi a primarilor şi partidelor politice reprezentate în plan local.

Alte categorii de instituţii care au nevoie urgentă de reformare sunt Agenţiile de Dezvoltare Regională, care au actualmente o dimensiune strict administrativă, lipsită de răspundere politică, cu un sistem de conducere rotativ care fragmentează planificarea şi implementarea proiectelor, acestea fiind incapabile să îşi asume rolul de principal actor în proiectarea strategică, multianuală, la nivelul unei euroregiuni ce înglobează 6-8 judeţe. Fără pretenţia de a deţine răspunsurile la toate întrebările, cred că se impune organizarea, poate chiar înainte de alegerile locale, a unui dialog transparent, instituţionalizat între toţi actorii implicaţi în politica regională (Guvern, Ministere, Consilii Judeţene, Federaţia Municipiilor, Asociaţia oraşelor mici şi mijlocii, Asociaţia comunelor, etc). Acest dialog ar permite identificarea răspunsurilor la problemele menţionate.

Unii vor cu tot dinadinsul să reinventeze roata. Şi totuşi, nu ar fi mai bine să învăţăm din experienţele altora cât şi din eşecurile noastre?

Convenirea unei agende a reformei administraţiei publice ar trebui să vizeze patru chestiuni fundamentale: coordonarea regională, concentrarea resurselor pentru a antrena efecte pe orizontală, stabilitate şi predictibilitate.

Sunt mulţi politicieni şi la fel de mulţi analişti care cred că noi, în România, nu am putea negocia şi realiza un asemenea acord. Realitatea ratei de absorbţie atât de scăzute, practica europeană şi mai ales nevoile României, ar trebui să ne scoată pe noi toţi din această fatalitate.

Bookmark It